Arhive lunare: iunie 2016

Limbajul în consilierea socială

 

student-and-teacher

Activitatea zilnică desfăşurată în domeniul asistenţei sociale, activitate concretizată prin oferire de servicii sociale specializate, reprezintă, în condiţiile actuale o adevărată aventură, de cele mai multe ori riscantă, atât pentru beneficiari cât şi pentru toate categoriile de specialişti care şi aduc aportul în acest domeniu.

Evident, nu vom vorbi despre riscurile ,,de accidentare” la locul de muncă, lăsând acest subiect cu alte ocazii, de împărtăşit pe larg, discutând în prezent despre modul de comunicare  dintre beneficiarii serviciilor sociale, primare sau specializate, şi personalul de specialitate.

Pentru a asigura funcţionalitatea socială a celor care apelează la prestatorii de servicii, este esenţială comunicarea, pentru a depăşi, evita situaţiile de risc, marginalizare, dificultate.

Pentru a înţelege pe deplin nevoile clienţilor este necesară abordarea acestuia în termeni familiari, fără a uzita termeni de specialitate excesivi, prezentarea serviciilor sociale  se va face în limbaj accesibil clienţilor. De foarte multe ori, specialiştii se confruntă cu beneficiari cu un nivel de educaţie extrem de precar, cu un limbaj folosit la un rang popular, vocabularul fiind extrem de limitat, predominând jargoanele, necesitând ,,traducere,, liberă din partea altor colegi cu experienţă  în munca pe teren, pentru a afla , în sfârşit nevoile psiho-sociale ale clienţilor.

Pentru câştigarea încrederii acestora, personalul specializat, face eforturi considerabile de ,,repliere,, la acest stadiu de comunicare, dorind ca împreună cu beneficiarul , să reuşească să înţeleagă şi mai ales să ajute în depăşirea situaţiei de dificultate a acestuia.

Şi în mod firesc începe aventura care declanşează emoţiile comunicării, şi de o parte şi de cealaltă, emoţii generate în urma comunicării celor doi : specialist – beneficiar.

Prin urmare, se impune, adaptarea comunicării, în funcţie de client, de mediul din care provine, nivelul de educaţie, adaptarea comunicării la factorii externi, pentru construirea unui mesaj eficient către clienţii serviciilor sociale.

Pentru a asigura claritatea procesului de comunicare, trebuie să înţelegem rolul nostru important în viaţa acestor beneficiari, în acel moment. Beneficiarii nu vor înţelege standardele profesionale la care noi, specialiştii  ne raportăm, ei au nevoie de ajutor concret, fără cuvinte mari, neologisme şi alte mijloace de îmbogăţire a vocabularului.

Ajutorul concret poate fi formulat simplu, pe înţelesul şi nivelul celui care îl cere, şi pe care, în virtutea CODULUI DEONTOLOGIC PROFESIONAL, al profesionalismului şi nu în ultimul rând al OMENIEI, suntem datori a-l acorda.

Neînţelegerea în comunicare nu poate atrage decât neîndeplinirea obiectivelor planului de intervenţii al beneficiarilor, riscând a eşua lamentabil în rezolvarea lui.

Dacă literatura de specialitate, subliniază faptul că, de cele mai multe ori  cuvintele sunt suportul de bază al mesajelor transmise către ceilalţi, pe lângă comunicarea non-verbală, este important să ,,intrăm ,, în rolul beneficiarului, cu multiple probleme sociale, care solicitând ajutorul, comunică în felul lui, nu este înţeles, nu înţelege la rândul lui, gândindu-se în mintea lui : ,,am venit să fiu ajutat dar eu nu înţeleg nimic din ce spun aceşti oameni”…

Sentimentul beneficiarului va fi cu siguranţă ca el este un CAZ iar al specialistului, ca EMPATIA nu are rost…

Gesturile, mimica, intonaţia, pot cu certitudine, alături de tonul vocii, pot influenţa orizontul de aşteptări şi rezolvare a situaţiei de dificultate a beneficiarului.

Un zâmbet deschis, păstrarea contactului vizual, sinceritate ( nu înţeleg… dar pot învăţa….), o strângere de mână fermă, pot consolida succesul în implementarea planului de intervenţie socială.

Totul e să nu uităm că înainte de studiile de specialitate, cărţile citite, noi lucrăm cu persoane aflate în nevoie socială,  de persoane care au nevoie de a fi acceptate , de a fi înţelese şi de a li se răspunde la sentimentele exprimate, de a alege şi de a decide cu privire la propria viaţă, persoane care au nevoie de munca noastră!

ESMERALDA BÎGU

CONSILIER JURIDIC – consilier terapie sistemica , copil, cuplu, familie