Arhive categorie: BZ Blog

Aventura Cunoașterii – atelier creativ și de dezvoltare personală pentru copii

FlyerAtelierCreativSigle

Asociația „Bună ziua, copii din Romania” a organizat în această vară un atelier  creativ si de dezvoltare personală pentru copii – „Aventura Cunoasterii”, atelier ce a avut un real succes atat printre copiii care au participat la el cat si printre parintii copiilor.
Acest atelier este dedicat copiilor cu varste cuprinse intre 5 si 10 ani care isi doresc cateva ore pline de cunoastere, aventura si distractie si vine in sprijinul parintilor care isi pot desfasura activitatile zilnice linistiti, stiindu-si copiii implicati in activitati educative si intr-un mediu securizat.

Fiecare saptamana este dedicata unui anumit subiect si cuprinde atat informatii, intrebari si raspunsuri dar si jocuri distractive, expeditii in natura si vizite in locuri interesante.

Pe parcursul lor copiii au descoperit elementele de baza ale naturii precum si puterea, inteligenta si maretia omului. Au desenat, au modelat, au gatit si au mancat ecologic, s-au jucat in natura, au construit, afost speakeri si au avut parte de multe alte provocari si experiente placute.

Copiii sunt organizati in grupe de cate  15-20 de  participanti si activitatile sunt coordonate un formator ( specialisti in diferite domenii, psihologi) si voluntari cu experienta.

Cat timp copiii învață și se distreaza în cadrul atelierelor, părinții se pot relaxa și delecta intr-un cadru minunat amenajat special pentru ei.

Va invitam sa vedeti cateva fotografii surprinse in cadrul atelierelor noastre si va asteptam sa va inscrieti copilul la urmatoarele ateliere.
Ofera-i copilului tau sansa de a deveni liderul generatiilor de maine, de a fi el persoana din fata care stie sa isi expuna ideile clar si convingator, dezvoltandu-si abilitatea de a vorbi in public intr-un mediu prietenos, de a-si cunoaste prompriile emotii si pe a celor din jurul sau in cadrul unui atelier distractiv de vara.
Pentru inscrieri si mai multe informatii sunati la 0725485304.
Va asteptam!!

14159303_1992934744266385_787879434_n

14218037_1992934484266411_1992902834_n14194401_1992934740933052_1613640498_n14171851_1992935457599647_1334660588_n13692621_1756573994557669_4123535321040709934_n 13876399_1758949197653482_2413910578622315121_n13876435_1761683087380093_9184210559912362928_n 13876145_1764483970433338_8193231896924733621_n 13782272_1756574241224311_811876323142952221_n 13775963_1758949084320160_3042832537773879576_n 13716000_1756574081224327_1942281429816957594_n 13876698_1758949620986773_4367567045615261706_n 13882253_1764483767100025_786961569124612264_n 13891805_1761683290713406_799429045952516900_n 13923695_1761683160713419_376950544792102374_o

Limbajul în consilierea socială

 

student-and-teacher

Activitatea zilnică desfăşurată în domeniul asistenţei sociale, activitate concretizată prin oferire de servicii sociale specializate, reprezintă, în condiţiile actuale o adevărată aventură, de cele mai multe ori riscantă, atât pentru beneficiari cât şi pentru toate categoriile de specialişti care şi aduc aportul în acest domeniu.

Evident, nu vom vorbi despre riscurile ,,de accidentare” la locul de muncă, lăsând acest subiect cu alte ocazii, de împărtăşit pe larg, discutând în prezent despre modul de comunicare  dintre beneficiarii serviciilor sociale, primare sau specializate, şi personalul de specialitate.

Pentru a asigura funcţionalitatea socială a celor care apelează la prestatorii de servicii, este esenţială comunicarea, pentru a depăşi, evita situaţiile de risc, marginalizare, dificultate.

Pentru a înţelege pe deplin nevoile clienţilor este necesară abordarea acestuia în termeni familiari, fără a uzita termeni de specialitate excesivi, prezentarea serviciilor sociale  se va face în limbaj accesibil clienţilor. De foarte multe ori, specialiştii se confruntă cu beneficiari cu un nivel de educaţie extrem de precar, cu un limbaj folosit la un rang popular, vocabularul fiind extrem de limitat, predominând jargoanele, necesitând ,,traducere,, liberă din partea altor colegi cu experienţă  în munca pe teren, pentru a afla , în sfârşit nevoile psiho-sociale ale clienţilor.

Pentru câştigarea încrederii acestora, personalul specializat, face eforturi considerabile de ,,repliere,, la acest stadiu de comunicare, dorind ca împreună cu beneficiarul , să reuşească să înţeleagă şi mai ales să ajute în depăşirea situaţiei de dificultate a acestuia.

Şi în mod firesc începe aventura care declanşează emoţiile comunicării, şi de o parte şi de cealaltă, emoţii generate în urma comunicării celor doi : specialist – beneficiar.

Prin urmare, se impune, adaptarea comunicării, în funcţie de client, de mediul din care provine, nivelul de educaţie, adaptarea comunicării la factorii externi, pentru construirea unui mesaj eficient către clienţii serviciilor sociale.

Pentru a asigura claritatea procesului de comunicare, trebuie să înţelegem rolul nostru important în viaţa acestor beneficiari, în acel moment. Beneficiarii nu vor înţelege standardele profesionale la care noi, specialiştii  ne raportăm, ei au nevoie de ajutor concret, fără cuvinte mari, neologisme şi alte mijloace de îmbogăţire a vocabularului.

Ajutorul concret poate fi formulat simplu, pe înţelesul şi nivelul celui care îl cere, şi pe care, în virtutea CODULUI DEONTOLOGIC PROFESIONAL, al profesionalismului şi nu în ultimul rând al OMENIEI, suntem datori a-l acorda.

Neînţelegerea în comunicare nu poate atrage decât neîndeplinirea obiectivelor planului de intervenţii al beneficiarilor, riscând a eşua lamentabil în rezolvarea lui.

Dacă literatura de specialitate, subliniază faptul că, de cele mai multe ori  cuvintele sunt suportul de bază al mesajelor transmise către ceilalţi, pe lângă comunicarea non-verbală, este important să ,,intrăm ,, în rolul beneficiarului, cu multiple probleme sociale, care solicitând ajutorul, comunică în felul lui, nu este înţeles, nu înţelege la rândul lui, gândindu-se în mintea lui : ,,am venit să fiu ajutat dar eu nu înţeleg nimic din ce spun aceşti oameni”…

Sentimentul beneficiarului va fi cu siguranţă ca el este un CAZ iar al specialistului, ca EMPATIA nu are rost…

Gesturile, mimica, intonaţia, pot cu certitudine, alături de tonul vocii, pot influenţa orizontul de aşteptări şi rezolvare a situaţiei de dificultate a beneficiarului.

Un zâmbet deschis, păstrarea contactului vizual, sinceritate ( nu înţeleg… dar pot învăţa….), o strângere de mână fermă, pot consolida succesul în implementarea planului de intervenţie socială.

Totul e să nu uităm că înainte de studiile de specialitate, cărţile citite, noi lucrăm cu persoane aflate în nevoie socială,  de persoane care au nevoie de a fi acceptate , de a fi înţelese şi de a li se răspunde la sentimentele exprimate, de a alege şi de a decide cu privire la propria viaţă, persoane care au nevoie de munca noastră!

ESMERALDA BÎGU

CONSILIER JURIDIC – consilier terapie sistemica , copil, cuplu, familie

Asumarea de roluri mari în comunități mici

184566_1181414305219807_7298567124584846000_n

In comunele în care implementăm proiecte, ne-am propus și să activăm persoanele cu influență în comunitate, astfel încât aceștia să poată găsi soluții realiste de dezvoltare comunitară. Acest lucru presupune producerea unor schimbări în comunitate având la bază participarea membrilor ei, incluzând astfel în soluțiile puse în practică spiritul acestora de inițiativă și de într-ajutorare.

Intalnirile periodice ale persoanelor cu influenta intr-o comunitate (care au fost invitați să fie membri ai Consiliilor Comunitare Consultative) ar putea avea consecinte pozitive atat in ameliorarea situatiei familiilor aflate pe lista serviciulului de asistenta sociala, cat si in gasirea de solutii pentru o serie de provocări care privesc intreaga comunitate.

După o primă întâlnire cu membrii acestei structuri, am conchis care au fost măsurile de sprijin abordate pentru îmbunătățirea situației familiilor vulnerabile din comunitate, dar și impactul acestora. De asemnea,s-a hotărât care dintre probleme sunt considerate importante, prioritare, chiar de către cei care se confruntă cu ele.

Pentru că ne-am propus ca, în perioada derulării proiectului nostru să abordăm împreună și cazuri concrete, am analizat situația din fiecare comunitate și am hotărât împreună care dintre problemele necesare a fi rezolvate păreau a fi provocări pentru membrii Consiliului.

Participarea voluntară a membrilor comunității la rezolvarea acestora s-a dovedit a fi un proces complex, incluzând chiar și dobândirea de către aceștia a unui set de cunoștințe și de abilități legate de inițierea unor acțiuni concrete care să ducă la soluționarea problemei, de identificarea resurselor locale și de de folosire responsabilă a lor.

Satisfacția muncii bine făcută împreună a venit în a doua întâlnire când, responsabilii propuși inițial au informat întreg grupul despre modalitatea în care, în echipe mici, cu entuziasm și determinare au găsit soluții de rezolvare a situațiilor pe care ei înșiși le considerau, inițial, aprope irealizabile.

În comuna P, situația a două familii dintre cele mai defavorizate punea la încercare, de mult timp, atât serviciul de asistență socială, cât și postul de poliție, datorită violenței domestice, consumului de alcool, multiplelor nevoi materiale, situației în care se aflau copiii. În perioada propusă, ședințele de consiliere socială susținute de asistentul comunitar și implicarea polițistului au fost suficiente pentru a se constata atingerea obiectivelor propuse, în ciuda unui pesimism inițial constatat în momentul propunerii lor. Roadele constatate în etapa de monitorizare au constituit motive de bucurie și satisfacție, dar și prilej de stimulare a echipei pentru propunerea unor scopuri asemănătoare în situația altor familii din comunitate.

În comuna G, provocarea a fost legată de lipsurile materiale cu care se confruntă familiile dintr-unul din sate, mai ales în cazul celor cu mulți copiii. În această situație, preotul și-a asumat responsabilitatea inițierii unei campanii în rândul elevilor din oraș (și a părinților acestora), cu care să colecteze încălțaminte, haine și alimente pentru aceste familii.

De asemnea, întrucât, în timpul derulării sedinței inițiale, s-a constat nevoia membrilor comunității de a fi ascultați, informați și încurajați, s-au propus diverse soluții pentru a acoperi această nevoie.

În doua întâlnire, s-a constata că, pe de o parte, preotul a rezolvat situația discutată și, așa cum și-a propus, a reușit să mobilizeze gruprui de părinți și copiii acestora (liceeni) care au vizitat copiii din școala și grădinița din satul vizat, aducându-le ceea ce aveau nevoie. Primăria comunei a colaborat asigurând transportul acestui grup, astfel încât, lucrul în echipa a funcționat în favoarea rezolvării cu success a situației puse în discuție.

De asemenea, s-a constituit o echipa mobilă format din asistentul medical comunitar și primarul comunei sau secretarul acesteia, care, săptămânal au fost prezenți în fiecare dintre satele componenete ale comunei, tocmai pentru a lua pulsul comunității, a fi aproape de membrii ei, de a-i asculta, consulta și încuraja. În acest mod, membrii comunității au dobândit sentimentul securității și acela de a fi utili, fiind conștienți de faptul că există cineva căruia să îi pese de ei și care încearcă să-i sprijine în rezolvarea problemelor. Faptul că vizita echipei mobile în comunitatea lor este predictibilă, într-un loc public (școala, grădiniță), vine în întâmpinarea nevoilor sătenilor de a fi informați și sprijiniți.

Devine evident astfel, faptul că, deși în mediul rural există un potențial mare de capital social, acesta nu pare a fi utilizat suficient. Astfel, la nivelul acestor comunități rurale se constată, inițial, un nivel redus de încredere în forţele proprii și în ceilalţi, dar care, odată demarate proiecte care vizează schimbarea pentru membrii comunității, rezultatele reușesc să-i motiveze pe membri să continue demersurile.

În plus, este important faptul că resursele umane calificate – profesorii, medicii, preoții, fii ai satului etc. – nu au reuși, inițial să manifeste un nivel crescut de implicare în rezolvarea problemelor comunităţii; însă, ca urmare a oportunității de a se întâlni, analiza și propune soluții împreună în această structură comunitară, au putut relua o legătură durabilă cu comunitatea pe care o educă și o formează. Astfel ei vor putea fi valorizati ca modele demne de urmat sau ca lideri ai comunităţii. De asemenea, spriritul de iniţiativă şi de leadership în comunităţi a putut ieși din starea latentă sau orientat unilateral spre soluţii pentru probleme individuale, transferându-se la nivelul acțiunilor de grup necesare a fi derulate în folosul membrilor comunității. Aceste aspecte fac mai facilă recunoaşterea resurselor locale şi a valorii deosebite a acestora, iar mobilizarea comunităţii pentru a găsi cele mai eficiente soluţii de utilizare şi de regenerare a acestora, care să conducă la creşterea bunăstării comunităţii în general se dovedește a fi, în pași mici, posibil de realizat, dacă există motovație și determinare în rândul acestor voluntari comunitari. Măsura unei schimbări este dată în special de dimensiunea participării şi implicării active a membrilor comunității, implicit a grupurilor ţintă, devenind astfel, ei înșiși agenți ai schimbării.

11143678_1059533537407885_8237972777082862166_n

Andreea Calin

Mici povesti despre a trai frumos, intr-un sat…

Sunt 7 luni de când am cunoscut niste oameni la care mă gândesc adesea. Au în comun faptul că locuiesc la sat, în preajma Bârladului şi au de crescut copii preşcolari. Unii se străduiesc să ofere cât mai mult copii12017583_1129281307099774_907371379050087762_olor, din dragostea şi timpul lor, alţii se străduiesc să-şi ofere timpul şi atenţia altor bucurii. Copiii ne oferă însă, adevărate lecţii de viaţă, împărtăşind adulţilor din viaţa lor dragostea necondiţionată, pentru că ei ştiu a trăi frumos!

Damian e un băiat de 5 ani, cu ochi ageri, zâmbet poznaş şi mers hotarât. Locuieşte într-un sat sărac, într-o casă de chirpici care stă să cadă. Mama ii promite periodic, prin telefon, ca luna viitoare va veni din Italia să locuiască împreună. Pâna atunci, însă, bunica ii pregateste uneori mancarea si se bucura cand face lucruri bune: stă cuminte la televizor. Tatal nu e in preajma copilului, pentru ca are altă familie acum. Bunicul e mai tot timpul plecat la muncă, la o fermă. Bunica, de tristeţe şi durere, îşi îneacă amarul mereu, încercând cu greu să acopere nevoile elementare ale copilui. Însă când băiatul o vede pe uliţă că vine, chiar dacă se împleticeşte, aleargă înaintea ei, îmbrăţişând-o cu mult drag! Glasul inimii lui e diferit de judecăţile noastre, ale adulţilor.

 

Cecilia are 6 ani, e firavă, cu chip vesel, ochi negri şi degete tremurânde. Pune în fiecare vorbă multă înţelepciune. E încântată tare, de obicei, să se joace cu surioara. Însă când a fost întrebată dacă mama i s-a mai însănătoşit puţin, a oftat amar. Apoi, zilele trecute, a înmormântat-o. Acum, tot universul ei e tatăl. Şi cât se bucură de prezenţa lui, şi ce frumos îi zâmbeşte şi-l îmbrăţişează! Iar vorbele-i sunt şi mai profunde…

 

Lucia e mereu tristă şi precaută. În ochii ei nu reuşeşti să citeşti multe, închizând ermetic un arsenal de trăiri. La una dintre şedinţele de terapie, dorind să demonstreze că a înţeles sensul cuvântului „ieri”, a povestit că „ieri, fetiţa s-a jucat puţin, iar tata a bătut-o pe mama”. Iar pentru mamă, copiii înseamnă comori nepreţuite, îngrijindu-i şi ocrotindu-i cu toată fiinţa ei.

 

Şerban, de 5 ani, are cei mai frumoşi ochi de ciocolată şi gropiţe în obraji. Sub privirile lui, de Crăciun, anul trecut, tatăl şi-a înjunghiat prietenul. Mama l-a trimis apoi „cadou”, împreună cu surioara lui, bunicilor, „de tot”. Astăzi, cuvintele frumoase ale copiilor despre părinţi, dragostea cu care îi aşteaptă la nesfârşit, ne reamintesc de ceea ce înseamnă să fii copil curat, cu suflet frumos!

 

În lumina caldă care se strecura printr-o fereastră spartă, dintr-o şcoală foarte veche de la ţară, l-am cunoscut pe Alin. Chipul ciocolatiu, ochii migdalaţi şi zâmbetul suav, nu-mi îngăduiau să mai văd şi hainele murdare şi uzate, mâinile aspre. Nu prea înţelegea el dacă îl vor ajuta sau nu întrebările adresate de colegii mei despre culori, poziţii spaţiale, consoane şi silabe. Încerca, timid, să răspundă, stâlcind cuvintele.

În casa lor din chirpici, vopsită în roz, părinţii semi-analfabeţi, bolnavi, nu au putut, în timp, să îl ajute prea mult, dar i-au oferit sprijin şi încurajări, aşa cum au înţeles din cursurile parentale. I-au oferit exemple pozitive, i-au explicat ce-i viaţa şi cum poţi să o trăieşti frumos într-o sărăcie lucie, muncind cu râvnă pentru a trăi cu folos. Alin a fost mereu activ în şedinţele de terapie, şi-a aratat interesul faţă de temele abordate, a repetat cu conştiinciozitate, ne-a dovedit ce înseamnă perseverenţa. În câteva luni a reuşit să ne arate ce corect poate să pronunţe sunetele şi ce bine a început să se descurce la lecţie. Şi cât de mult îşi preţuieşte familia, ajutând cum poate!

 

Copiii de11952929_1129954743699097_4998430923068695812_oscoperă lumea cu mirare şi se bucură de fiecare clipă, se simt adesea împliniţi, mulţumindu-se cu dragostea celor dragi, iertând necondiţionat. Pe măsură ce ne „înţelepţim”, realizăm că avem nevoie de multe ingrediente pentru a cunoaşte fericirea. Uităm că putem trăi frumos; ne dorim multe, fiind mereu nemulţumiţi, râvnind la ceea ce par a avea celilalţi. În lumea creată artificial în jurul banului, a consumului ostentativ, a confortului şi a puterii uităm ceea ce este mai important în viaţă, adevăratele valori. Şi totuşi mai există familii care ştiu să trăiască frumos, care pot scrie poveşti cu alte conotaţii ale „succesului”.

Andreea Calin

Alături de cei mici la deschiderea noului an școlar, la Puiești și Lălești

12028688_1129281427099762_7459418287521079907_o

Asociația ”Bună Ziua, Copii din România” a fost prezentă la Puiești si la Lălești, la deschiderea noului an școlar. Cu această ocazie, cei 47 de copii, beneficiari ai proiectului ”Mai aproape de copii și părinți, mai bine pentru ei – Servicii ambulatorii de suport și consiliere”,  finanțat în cadrul Fondului ONG, au primit câte un ghiozdan echipat cu ceea ce este necesar pentru începutul anului școlar. S-a subliniat importanța investiției în copii de către fiecare membru al comunității și rolul familiei în reușita școlară a copilului.

Bucuria celor mici și a părinților a fost pe măsura darurilor primite !