Arhive categorie: „Mai aproape de copii şi părinţi, mai bine pentru ei” – Servicii ambulatorii de suport şi consiliere

Denumirea proiectului:
„Mai aproape de copii şi părinţi, mai bine pentru ei” – Servicii ambulatorii de suport şi consiliere

Cod proiect: RO2014_C4_45

Proiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.

Prezentarea proiectului

Consultă arhiva sau pune întrebări pe platforma noastră online (trebuie să fii înregistrat pe site) !

Manifestul pentru sprijinirea accesului copiilor din mediul rural la servicii sociale și de bază

antet_fdsc_bz

Manifestul pentru sprijinirea

accesului copiilor din mediul rural la servicii sociale și de bază

Preocupaţi de situaţia copiilor din mediul rural, conştienţi de riscurile pe care nerespectarea nevoilor și drepturilor copilului le are asupra dezvoltării lor și a întregii societăți, convinşi de faptul că numai prin eforturi susţinute şi în parteneriat putem schimba lumea în care trăiesc și cresc copiii noștri, am adoptat acest Manifest ca o declarație a aspirațiilor și angajamentelor pentru sprijinirea copiilor din mediul rural.

Nivelul de trai

În satele din județul Vaslui lipsesc oportunitățile de muncă satisfăcătoare și a unui salariu bine plătit, plecarea tinerilor duce la un dezechilibru demografic, iar sărăcia și excluziunea socială în rândul persoanelor dezavantajate atinge cote alarmante. Aproximativ 1,85 milioane de copii trăiesc în mediul rural ( ½ din copiii României ).

30 % din familiile copiilor din mediul rural nu au venituri suficiente pentru traiul de zi cu zi.1

10.903 familii din județul Vaslui primesc ajutor social,2 ponderea cea mai mare având-o familiile din mediul rural.

Pentru copiii care provin din familii sărace din mediul rural, lipsurile materiale se repercutează negativ asupra calităţii vieții, limitându-le potenţialul de dezvoltare, diminuând șansele de educație, integrare socială și participare la viața comunității pe care alți copii de aceeași vârstă le au.

Sărăcia și excluziunea

1 din 8 copii din satele României declară că se duce întotdeauna sau uneori flămând la culcare, malnutriția cronică în județul Vaslui înregistrând o depășire cu 34,1% a nivelului care presupune intervenție.

1 din 5 copii munceşte înainte sau după şcoală şi 1 din 8 copii absentează de la școală pentru a munci în gospodărie.3

Astfel sărăcia, pe lângă efectele directe pe care le produce – nutriţie precară, resurse limitate pentru participarea şcolară – antrenează o serie de vulnerabilităţi asociate – limitarea accesului la servicii, marginalizare în rândul copiilor, rezultate şcolare slabe şi abandon şcolar – care au un impact semnificativ asupra dezvoltării şi evoluţiei copiilor pe tot parcursul vieţii lor.

Facem apel pentru un efort susținut în promovarea incluziunea și participarea deplină a copiilor din mediul rural la societate. Toți copiii au talente și abilități care merită apreciate și susținute, indiferent de mediul de proveniență.

Accesul la servicii sociale și de bază

Sunt numeroase localitãți din mediul rural în care nu existã nicio grãdinițã, dispensar medical sau servicii sociale comunitare, iar distanțele sunt lungi pentru a ajunge la unități de acest gen.

Copiii din mediul rural petrec în medie 35 de minute în drumul spre şcoală, iar 1 in 5 copii merge pe jos mai mult de o oră până la şcoală.

1 din 5 copii 0-5 ani nu a fost la medic în ultimul an, iar 2/3 dintre adulți tratează copiii acasă când sunt bolnavi, fara a-i duce la medic.4

Serviciile sociale în mediul rural sunt asigurate de Serviciile Publice de Asistență Socială (SPAS), iar preponderent acestea sunt reprezentate de beneficii sociale/ prestații.

85% din activitatea SPAS este reprezentată de munca de birou, iar ONG-urile în rural sunt cvasiabsente. Drept pentru care serviciile sociale locale nu au calitatea necesară protejării copiilor în aceste vremuri şi îi lasă singuri în timp de criză, drept pentru care considerăm că răspunsul adecvat este oferirea de pachete minime de servicii sociale și de bază în parteneriat public-privat și adoptarea de urgență a măsurilor de egalizare a şanselor pentru copiii vulnerabili din mediul rural.

Educația parentală

În 63% din familii educația se face prin violență5, părinții nu sunt atenți la nevoile copiilor și nu conștientizează importanța prezenței și implicării lor în viața copiilor. Lipsa cunoștințelor privind creșterea și îngrijirea, a informațiilor cu privire la serviciile socio-medicale și a consultării specialiștilor de către părinții din mediul rural, fac ca mulți copii, prin nestimulare și neglijare, să nu-și atingă potențialul de dezvoltare, să înregistreze carențe cognitive, de comunicare, sociale și emoționale.

Cercetările internaționale au dovedit că lipsa stimulării intelectuale în primii ani de viață are efecte negative de durată asupra dezvoltării creierului și că educația timpurie este cea mai eficientă intervenție pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, reducerea abandonului școlar și a infracționalității.

Necesitatea de a acționa

Noi credem că în acest moment problema accesului copiilor din mediul rural la servicii sociale, educaționale și medicale este o prioritate.

Fără sprijin, copiii din mediul rural, neavând șanse egale cu ceilalți copii din mediul urban, riscă să rămână la marginea societății, să perpetueze ciclul vicios al sărăciei părinților lor și să nu-și dezvolte întregul potențial, talentele și aptitudinile cu care au fost înzestrați.

Viziune

În viziunea noastră toți copiii au drepturi egale, iar noi, cei mari, suntem responsabili să creăm o lume demnă pentru copii diferiți, dar egali, unde fiecare copil să se simtă apreciat, valorizat, iubit şi acceptat. Credem că acele comunități rurale care vor investi în protecția micii copilării, în educația copiilor și în bunăstarea membrilor ei vor avea o contribuție majoră la reducerea disparităților dintre rural și urban, devenind comunități rurale vibrante, stabile și incluzive.

Parteneriate între societatea civilă și administrația publică locală

Există multe zone, în special în mediul rural, unde accesul la serviciile de bază şi la cele specializate lipseşte cu desăvârşire sau este unul dificil. Soluţii importante la această problemă pot fi oferite prin parteneriatul dintre organizaţiile neguvernamentale şi instituţiile publice locale. 49% dintre furnizorii de servicii sociale din România sunt ONG-uri6 , din care aproape 60% sunt ONG-uri furnizoare de servicii sociale pentru copii. Modelele de intervenție și serviciile dezvoltate de ONG-uri și-au dovedit calitatea, impactul și relevanța fiind considerate modele de bună practică ce pot fi implementate/ multiplicate cu sprijinul financiar al consiliilor locale și județene.

 Drept pentru care noi:

 1. Susținem implementarea Pachetului Integrat pentru Combaterea Sărăciei, document ce propune numeroase măsuri specifice de reducere a sărăciei copiilor din familiile vulnerabile, cum ar fi centrarea serviciilor sociale în jurul școlii pentru membrii comunităților dezavantajate, astfel încât școala să devină un motor de incluziune socială, prin suplinirea activităților SPAS și oferirea de informații, consiliere și servicii sociale, de sănătate și educaționale elevilor și familiilor acestora, prin cabinet medical (inclusiv stomatologic) și social în școli, asigurare de personal specializat (psiholog, consilier școlar, logoped).

2. Încurajăm atragerea și implicarea reală a ONG-urilor în realizarea strategiilor locale și a planurilor de acțiune privind serviciile sociale și a beneficiarilor în analiza de nevoi.

3. Cerem monitorizarea atentă de către serviciile publice de asistență socială a familiilor cu risc de sărăcie şi excluziune socială din mediul rural, de către profesionişti, coordonarea intervenţiilor serviciilor de bază de la nivel local şi a beneficiilor sociale pentru a le creşte eficienţa (conform prevederilor din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, ale prevederilor Codul Familiei, cu modificarile ulterioare, Ordinului nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului). Considerăm că stabilirea unui mecanism unitar de colectare și monitorizare a datelor la nivel local va permite cartografierea nevoilor cât și monitorizarea situației beneficiarilor măsurilor de asistență socială, fapt ce va îmbunătăți bugetarea serviciilor sociale și alocarea eficientă a resurselor locale.

4. Facem apel pentru eforturi concertate a tuturor părților interesate din mediul rural pentru a elabora mecanisme mai eficiente de colaborare între sistemul de educaţie şi cel de asistenţă socială, astfel încât să poată fi asigurat dreptul copiilor la educaţie, rol ce poate reveni consiliilor comunitare consultative care sunt, conform Legii asistenţei sociale 292/2011,structurile ce reprezintă asocierea formală sau informală a unor oameni de afaceri locali, preoţi, cadre didactice, medici, consilieri locali, poliţişti, alţi membri ai comunităţii, în vederea sprijinirii autorităţilor administraţiei publice locale şi furnizorilor de servicii sociale în soluţionarea nevoilor de servicii sociale ale comunităţii.

5. Solicităm Inspectoratului Școlar Județean Vaslui să găsească soluții pentru a asigura prezența profesorilor de sprijin ce pot veni în ajutor tuturor copiilor cu cerințe educaționale speciale din grădinițele/ școlile din mediul rural. Copiii și tinerii cu cerințe educaționale speciale, integrați în învățământul de masă, trebuie sa beneficiaze, conform art.51, alin.(1) secț.13, din Legea nr. 1/5.01.2011 Legea educației naționale, de suport educațional prin cadre didactice de sprijin și itinerante, de la caz la caz. Considerăm ca fiind o prioritate suportul pe care îl poate acorda un astfel de specialist în elaborarea de planuri de intervenție personalizate, în realizarea unei integrări eficiente în colectivul clasei/școlii a elevului cu CES, precum și adaptarea curriculară, în parteneriat cu cadrele didactice de la grupă/clasă.

6. Subliniem importanța prezenței unui asistent medical în fiecare școală și grădiniță, care să îndeplinească atribuțiile cadrelor medii sanitare din cabinetele medicale școlare conform anexei din Ordinul nr. 653 / 2001 privind asistența medicală a preșcolarilor, elevilor și studenților. De asemenea, serviciile medicale în mediul rural trebuie dezvoltate, iar medicii de familie trebuie să facă toate eforturile pentru a garanta verificarea periodică a stării de sănătate a copiilor şi consilierea părinţilor cu privire la importanţa nutriţiei şi a vaccinării.

7. Considerăm absolut necesară organizarea Școlii părinților în mediul rural, care să pună accent pe responsabilizarea părinților în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor și a respectării drepturilor lor, precum și pentru informarea în legătură cu serviciile disponibile în comunitate pentru copii. De asemena, părinții trebuie încurajați să colaboreze cu educatorul/ învățătorul/ terapeutul prin implicarea lor în activități comune (părinți, copii, educatoare), discuții informale, individuale, periodice. Acest tip de serviciu poate fi dezvoltat de către Primării sau contractat de către ONG-urile care au modele de bună practică în parenting.

8. Propunem implementarea Programului Grădinița de vară, în care să fie implicați voluntari, membrii comunității și educatori, ținând cont că în învățământul preșcolar principala formă de învățare este jocul, iar pe timpul verii copiii din mediul rural rămân nesupravegheați, părinții fiind implicați în activități agricole. Grădinițele de vară au drept scop să ofere copiilor o imagine pozitivă despre grădiniţă/ şcoală, astfel încât să se faciliteze înscrierea acestora în sistemul educaţional, să sensibilizeze comunitatea rurală cu privire la importanța stimulării dezvoltării personalității copilului, la mobilizarea comunității și implicarea ei în viața copiilor.

9. Solicităm punerea în aplicare a art. 135 din Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările sale ulterioare, care prevede că din bugetele locale ale județelor să fie asigurate și alte cheltuieli cum ar fi: lit.c) cofinanțarea serviciilor sociale care funcționează în mediul rural și în localități defavorizate, în baza unor contracte de parteneriat încheiate bianual; lit.h) finanțarea subvențiilor destinate serviciilor sociale acordate de furnizorii privați. În acest sens, propunem primăriilor să identifice şi să prioritizeze necesarul de servicii sociale pentru anul următor și să ceară alocarea unei linii suplimentare de finanțare a serviciilor sociale la nivel local, printrun procent fix din bugetul de reechilibrare care este destinat anual primăriilor, cu destinația acoperirii necesarului de servicii sociale noi la nivel local.

10. Cerem asigurarea de către autoritățile publice locale și județene a egalitatății de şanse între furnizorii privați şi cei publici cu privire la accesarea fondurilor prin contractarea serviciilor sociale și eliminarea, în mare măsură a riscului erorilor, fraudei și corupției în sistem, așa încât copiii din mediul rural să beneficieze de cele mai bune servicii sociale și de bază.

2Conform datelor furnizate de AJPIS Vaslui ( decembrie 2015)

3Idem 1

4Ibidem 1

5Abuzul și neglijarea copiilor – Studiu sociologic la nivel national, Salvați Copiii, 2013

6Conform Registrului Electronic al Furnizorilor Serviciilor Sociale, http://www.mmuncii.ro, 2011

footer_fdsc_bz

Metodologia de lucru – Serviciul Ambulatoriu de Suport și Consiliere

Metodologia de lucru pentru Serviciul Ambulatoriu de Suport și Consiliere

Material realizat de Asociația ”Bună Ziua, Copii din România”, în cadrul
proiectului „Mai aproape de copii și părinți, mai bine pentru ei –
Servicii ambulatorii de suport și consiliere„ Proiect finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, Componenta 4 – Servicii sociale și de bază
Perioada de implementare: 14 luni (martie 2015 – aprilie 2016)
Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a granturilor SEE 2009 – 2014

 Click aici pentru a ajunge la documentul PDF.

Asumarea de roluri mari în comunități mici

184566_1181414305219807_7298567124584846000_n

In comunele în care implementăm proiecte, ne-am propus și să activăm persoanele cu influență în comunitate, astfel încât aceștia să poată găsi soluții realiste de dezvoltare comunitară. Acest lucru presupune producerea unor schimbări în comunitate având la bază participarea membrilor ei, incluzând astfel în soluțiile puse în practică spiritul acestora de inițiativă și de într-ajutorare.

Intalnirile periodice ale persoanelor cu influenta intr-o comunitate (care au fost invitați să fie membri ai Consiliilor Comunitare Consultative) ar putea avea consecinte pozitive atat in ameliorarea situatiei familiilor aflate pe lista serviciulului de asistenta sociala, cat si in gasirea de solutii pentru o serie de provocări care privesc intreaga comunitate.

După o primă întâlnire cu membrii acestei structuri, am conchis care au fost măsurile de sprijin abordate pentru îmbunătățirea situației familiilor vulnerabile din comunitate, dar și impactul acestora. De asemnea,s-a hotărât care dintre probleme sunt considerate importante, prioritare, chiar de către cei care se confruntă cu ele.

Pentru că ne-am propus ca, în perioada derulării proiectului nostru să abordăm împreună și cazuri concrete, am analizat situația din fiecare comunitate și am hotărât împreună care dintre problemele necesare a fi rezolvate păreau a fi provocări pentru membrii Consiliului.

Participarea voluntară a membrilor comunității la rezolvarea acestora s-a dovedit a fi un proces complex, incluzând chiar și dobândirea de către aceștia a unui set de cunoștințe și de abilități legate de inițierea unor acțiuni concrete care să ducă la soluționarea problemei, de identificarea resurselor locale și de de folosire responsabilă a lor.

Satisfacția muncii bine făcută împreună a venit în a doua întâlnire când, responsabilii propuși inițial au informat întreg grupul despre modalitatea în care, în echipe mici, cu entuziasm și determinare au găsit soluții de rezolvare a situațiilor pe care ei înșiși le considerau, inițial, aprope irealizabile.

În comuna P, situația a două familii dintre cele mai defavorizate punea la încercare, de mult timp, atât serviciul de asistență socială, cât și postul de poliție, datorită violenței domestice, consumului de alcool, multiplelor nevoi materiale, situației în care se aflau copiii. În perioada propusă, ședințele de consiliere socială susținute de asistentul comunitar și implicarea polițistului au fost suficiente pentru a se constata atingerea obiectivelor propuse, în ciuda unui pesimism inițial constatat în momentul propunerii lor. Roadele constatate în etapa de monitorizare au constituit motive de bucurie și satisfacție, dar și prilej de stimulare a echipei pentru propunerea unor scopuri asemănătoare în situația altor familii din comunitate.

În comuna G, provocarea a fost legată de lipsurile materiale cu care se confruntă familiile dintr-unul din sate, mai ales în cazul celor cu mulți copiii. În această situație, preotul și-a asumat responsabilitatea inițierii unei campanii în rândul elevilor din oraș (și a părinților acestora), cu care să colecteze încălțaminte, haine și alimente pentru aceste familii.

De asemnea, întrucât, în timpul derulării sedinței inițiale, s-a constat nevoia membrilor comunității de a fi ascultați, informați și încurajați, s-au propus diverse soluții pentru a acoperi această nevoie.

În doua întâlnire, s-a constata că, pe de o parte, preotul a rezolvat situația discutată și, așa cum și-a propus, a reușit să mobilizeze gruprui de părinți și copiii acestora (liceeni) care au vizitat copiii din școala și grădinița din satul vizat, aducându-le ceea ce aveau nevoie. Primăria comunei a colaborat asigurând transportul acestui grup, astfel încât, lucrul în echipa a funcționat în favoarea rezolvării cu success a situației puse în discuție.

De asemenea, s-a constituit o echipa mobilă format din asistentul medical comunitar și primarul comunei sau secretarul acesteia, care, săptămânal au fost prezenți în fiecare dintre satele componenete ale comunei, tocmai pentru a lua pulsul comunității, a fi aproape de membrii ei, de a-i asculta, consulta și încuraja. În acest mod, membrii comunității au dobândit sentimentul securității și acela de a fi utili, fiind conștienți de faptul că există cineva căruia să îi pese de ei și care încearcă să-i sprijine în rezolvarea problemelor. Faptul că vizita echipei mobile în comunitatea lor este predictibilă, într-un loc public (școala, grădiniță), vine în întâmpinarea nevoilor sătenilor de a fi informați și sprijiniți.

Devine evident astfel, faptul că, deși în mediul rural există un potențial mare de capital social, acesta nu pare a fi utilizat suficient. Astfel, la nivelul acestor comunități rurale se constată, inițial, un nivel redus de încredere în forţele proprii și în ceilalţi, dar care, odată demarate proiecte care vizează schimbarea pentru membrii comunității, rezultatele reușesc să-i motiveze pe membri să continue demersurile.

În plus, este important faptul că resursele umane calificate – profesorii, medicii, preoții, fii ai satului etc. – nu au reuși, inițial să manifeste un nivel crescut de implicare în rezolvarea problemelor comunităţii; însă, ca urmare a oportunității de a se întâlni, analiza și propune soluții împreună în această structură comunitară, au putut relua o legătură durabilă cu comunitatea pe care o educă și o formează. Astfel ei vor putea fi valorizati ca modele demne de urmat sau ca lideri ai comunităţii. De asemenea, spriritul de iniţiativă şi de leadership în comunităţi a putut ieși din starea latentă sau orientat unilateral spre soluţii pentru probleme individuale, transferându-se la nivelul acțiunilor de grup necesare a fi derulate în folosul membrilor comunității. Aceste aspecte fac mai facilă recunoaşterea resurselor locale şi a valorii deosebite a acestora, iar mobilizarea comunităţii pentru a găsi cele mai eficiente soluţii de utilizare şi de regenerare a acestora, care să conducă la creşterea bunăstării comunităţii în general se dovedește a fi, în pași mici, posibil de realizat, dacă există motovație și determinare în rândul acestor voluntari comunitari. Măsura unei schimbări este dată în special de dimensiunea participării şi implicării active a membrilor comunității, implicit a grupurilor ţintă, devenind astfel, ei înșiși agenți ai schimbării.

11143678_1059533537407885_8237972777082862166_n

Andreea Calin

Importanța implicării părinților în terapia logopedică

” Meseria de părinte este cea mai grea, dar și cea mai frumoasă!”

Poate unora ni se pare ceva imposibil: cum poate fi ceva greu, dar și frumos în același timp? Mulți dintre noi am spune că nu e posibil, dar dacă întrebăm  orice părinte vom găsi un strop de adevăr. Să fii părinte nu e ușor, uneori e o adevărată provocare. Ba mai mult majoritatea dintre ei  avertizează că problemele și grijile cresc direct proporțional cu vârsta copiilor, lucru pe care nimeni nu îl pune la îndoială. Dar haideți sa vedem și partea plină a paharului! Odată cu creșterea și dezvoltarea copilului vor apărea și satisfacțiile ! Câtă bucurie nu simte o femeie cand primul cuvânt al copilului este “ Mama “! Și cât de mult este așteptat acest cuvânt, fiecare vocală , silabă spusă de copil fiind răsplătită cu zâmbete și îmbrățișări. Putem enumera o multitudine de exemple ale satisfacției părinților față de copii. Aceasta ar putea fi o temă de gândire pentru toți părinții care citesc acest articol. Încercați să căutați în trecut astfel de momente !

Paulo Coelho spune :

” un copil poate să învețe un adult, trei lucruri : cum să fie mulțumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată și cum să ceară cu insistență ceea ce își dorește.”

La rândul nostru avem datoria de părinți să îi învățăm pe copii cum să relaționeze cu cei din jur și să respecte anumite norme sociale. Dar pentru a putea relaționa avem nevoie să comunicăm, fie că suntem adulți sau copii. Comunicarea are un rol esențial în dezvoltarea armonioasă a personalitătii individului.11143678_1059533537407885_8237972777082862166_n

Un rol important în dezvoltarea limbajului copiilor îl au părinții, aceștia fiind un model de comportament pentru ei. Putem considera familia ca fiind prima școală in dezvoltarea copilului. In practica logopedică o relevanță deosebită in evaluare o au informațiile obținute de la părinți, pentru că ei își cunosc cel mai bine copilul și iși petrec cel mai mult timp cu el. Rolul părinților nu se rezumă doar la oferirea de informații, ci și la continuarea acasă a exercițiilor terapeutice.

În cadrul serviciilor ambulatorii realizate în  proiectul “Mai aproape de copii și părinți, mai bine pentru ei – servicii ambulatorii de suport și consiliere“, am incurajat participarea părinților la orele de terapie, cât și continuarea de către părinți acasă a activităților logopedice. Aceștia au înteles că sunt co-participanți în acest proces. Timpul petrecut de logoped, cu copilul, este mult mai mic, comparativ cu timpul pe care acesta îl petrece cu părinții. De asemenea, procesul de recuperare este unul destul de îndelungat, progresele observându-se dupa câteva săptămâni, uneori chiar luni de la debutul terapiei, fiecare copil având un ritm propriu de asimilare. Sunt copii care aplică cele învățate doar în timpul desfășurării ședințelor de terapie,  iar în situațiile de viață cotidiene, să vorbească la fel de defectuos ca înainte. Un atuu în acest sens poate fi considerat mediul familial  în care s-au realizat ședințele de terapie și anume, în cadrul grădiniței sau al școlii, transferul celor învățate in timpul orelor de terapie fiind mult mai usor de realizat și în viața de zi cu zi.

8

Din experiența de lucru am sesizat că cele mai des utilizate întrebări ale părinților sunt:

  • În cât timp se corectează un sunet ?

Nu putem vorbi despre o perioadă de timp bine stabilită pentru corectarea unui sunet. Sunt mai mulți factori care influențează reușita în terapia logopedică și anume: vârsta copilului – cu cât terapia este începută mai devreme, cu atât șansele de recuperare sunt mai mari; gradul de implicare , atât al copilului cât și al părinților; nivelul de dezvoltare al auzului fonematic; mobilitatea aparatului fonoarticulator și, nu în ultimul rând, tipul de sunet afectat. De exemplu, sunetul “ r” este sunetul care se obține cel mai greu.

  • Care este vârsta cea mai potrivită pentru începerea terapiei ?

Până la vârsta de 4-5 ani limbajul copilului ar trebui să fie deja format. În cazul în care copilul omite sunete sau le deformează, vârsta de 4-5 ani este cea mai potrivită pentru începerea terapiei. Atunci când copilul vorbește puțin sau deloc sau are probleme medicale care influențează negativ dezvoltarea limbajului (autism, sindrom Down, deficiențe auditive) se recomandă începerea terapiei mai devreme de vârsta menționată mai sus.

Sfaturi pentru părinți :

  • Repetați acasă cu copilul exercițiile recomandate de logoped cel puțin 10- 15 minute în fiecare zi. Așa cum spune și zicala : “ Repetiția este mama învățării “. Acest lucru ajută la sedimentarea celor învățate, cât și la aplicarea lor în activitățile zilnice.
  • Atitudinea părintelui trebuie să fie una calmă, plină de întelegere, dar și fermă în același timp. Esta important să nu considerați ca și un eșec personal dificultățile întâmpinate de copil. Frustrarea pe care dumneavoastră o simțiți se va transfera copilului, având drept repercursiuni scăderea încrederii în sine și refuzul de a vorbi.

Dragi părinți, nu uitați că voi sunteți principalii eroi ! Noi specialiștii suntem căpitanii vasului aflat  pe ape învolburate , dar fără ajutorul echipajului nu vom reuși să ajungem la destinația dorită .

 

Oana Curelaru

Psihopedagog