Cum putem fi părinți mai buni pentru copiii noștri ?

Platforma interactivăCategorie: Servicii de suport și consiliereCum putem fi părinți mai buni pentru copiii noștri ?
BZRO asked 2 ani ago

Cum putem fi părinți mai buni pentru copiii noștri ?

1 Answers
Mihaela Zanoschi answered 2 ani ago

Considerăm că e important ca fiecare părinte să îl însoțească pe copil pe drumul lui, să îi arate, atunci când greșește, ce nu este în regulă, să-l ajute să învețe singur ce este bun pentru el și ce nu. Pe drumul acesta, al creșterii și educării copiilor, realizăm că dragostea nostră de părinți este foarte importantă, dar avem nevoie de informații legate de stadiile de dezvoltare ale copiilor nostri, informații care să ne ofere accesul la o mai bună întelegere a ceea ce simt și trăiesc ei în diferitele stadii, să ne ajute să le înțelegem mai bine comportamentele și reacțiile în diverse împrejurări. Prin participarea la cursuri de educație parentală realizăm că nu suntem singuri, că întotdeauna putem găsi sprijin pentru situații care ni se par de nedepășit, și că și alți părinți trec sau au trecut prin ceea ce trecem noi. A fi părinte se învață, cu răbdare și consecvență. Calitățile de părinte bun se dobândesc, în timp, prin experiență și exercițiu.

Activitățile pentru părinți derulate de Asociația „Bună Ziua, Copii din România” pornesc de la idea că orice intervenţie, pentru a avea succes, nu poate fi facută decât cu implicarea directă şi asumată a părinţilor. Familia reprezintă primul cadru educaţional din viaţa copilului şi prezenţa ei constantă în timp în susţinerea copilului, îi asigură statutul de a fi şi cea mai importantă. De aceea, pentru a putea asigura copiilor premise educative valoroase trebuie în primul rând ca familia să poată furniza un model valabil si bun. Pe de alta parte, societatea actuală are un ritm de schimbare foarte alert şi ridică permanent noi provocări atât pentru parinţi, cât şi pentru copii. Uneori poate fi dificil pentru părinţi, pe lângă responsabilităţile zilnice legate de familie, casă, serviciu, să reuşească să-şi redefinească permanent modelele de relaţionare cu copiii lor şi să găsească soluţii eficiente. De aceea, formarea continuă în această nobilă profesie de părinte, este o necesitate. Dacă pentru a avea un loc de muncă ne pregătim câțiva zeci de ani, obținând certificate, avize și diplome, pentru a fi părinți buni, nici o școală nu ne pregătește. Astfel, înfruntând cu optimism provocările zilelor noastre, participarea la cursuri de educație parentală se dovedește a fi o soluție potrivită pentru a ne actualiza informațiile, dar și pentru a obține sau dezvolta competențe și abilități necesare ”meseriei de părinte”, pregătindu-ne pentru a fi, astfel, cel mai bun părinte pentru copilul nostru.

Plecând experiența dobândită în proiectele derulate şi de la faptul ca familia reprezintă cel mai important cadru educativ pentru copil, s-a născut necesitatea de a sprijini părinții prin derularea de activități tip Școala părinților, în vederea informării şi abilitării acestora, care să-i susțină în a identifica soluţii şi moduri eficiente de educare şi îndrumare a copiilor lor.

A fi părinte poate însemna să fii flexibil și deschis spre noi experiențe, să îți asumi responsabilități, să ghidezi un pui de om pentru a deveni un adult autonom, independent, să crești un copil astfel încât să îl transformi într-un adult care aduce un plus umanității, să fii un model de comportament etc.

În aventura vieții copilului, părinții îi sunt primii însoțitori, primele călăuze, primele repere. Martori ai primelor cuvinte, sprijin pentru primii pași, sursă a primelor răspunsuri și adevăruri, spectatori ai primelor creații, parteneri în joc. De felul în care părinții își vor îndeplini această misiune depinde cât de deschis, curajos, dornic de cunoaștere și încrezător în sine și în lume va fi copilul de acum încolo.

În același timp, copilul pătrunde într-un univers fascinant care este familia sa, o țesatură de relații, interacțiuni, moduri de comunicare, schimburi dintre cele mai variate. Este universul care îl adoptă și pe care copilul, la rândul său, îl va adopta. Este tărâmul gesturilor pline de tandrețe, cuvintelor de alint, zâmbetelor complice, al mângâierilor care alină, al iubirii, dar și tărâmul primelor neliniști și temeri, al durerii și suferinței, al confuziei, nesiguranței, tulburării.

Intrând în universul copilului, putem deveni o prezență autentică, puternică și stăpână pe sine, capabilă sa inițiem și să menținem o relație armonioasă cu copilul, în care acesta să se simtă valorizat, respectat, recunoscut ca unicitate și liber să facă propriile alegeri.

Iubirea necondiţionată înseamnă a-ţi iubi copilul orice-ar fi. Copii trebuie iubiţi indeferent de cum arată, ce talente au, indiferent de ceea ce fac. Aceasta nu înseamnă că îi vom acorda şi arăta iubirea mereu, chiar şi atunci când se comportă inadecvat. Alături de iubire, în devenirea sa, copilul are nevoie de o părere despre sine sănătoasă, de un sentiment al valorii personale, apoi are nevoie de siguranţă, trebuie să-şi dezvolte capacitatea de adaptare în societate. Iar cel mai important lucru rămâne iubirea. Și când dorim să exprimăm aceasta, cuvintele sunt foarte importante. Cuvinte afectuoase şi tandre, cuvinte de laudă şi de încurajare, cuvintele care dau un imbold pozitiv, toate îi spun copilului: „cât de mult îmi pasă de tine și cât te iubesc!”. Aceste cuvinte sunt ca un balsam pentru suflet, ele hrănesc interior copilul, dându-i sentimentul valorii de sine şi al siguranţei. Deşi asemenea cuvinte se spun cu uşurinţă, ele se uită greu. Copilul trage foloase de pe urma acestor cuvinte de încurajare o viaţă întreagă.

Pe de altă parte însă, vorbele tăioase, care dovedesc diverse frustrări, pot dăuna părerii bune despre sine a copilului şi pot arunca îndoieli asupra capacităţilor sale. Copiii sunt convinşi că noi credem sincer ceea ce spunem.

Fiecare dintre noi poate da exemple din propria copilărie de aprecieri pozitive făcute de părinţi, care ne-au rămas adânc întipărite în suflet, şi ne-au dat avânt în diverse situaţii. Probabil fiecare ne amintim şi de anumite reproşuri repetate, care ne-au lăsat un gust mai amar.

Să nu subestimăm niciodată valoarea cuvintelor pe care le spunem copiilor noştri! Cuvintele pot clădi sau dărâma într-o clipă. Şi să nu uităm că, pentru a-i călăuzi în viaţă, cuvintele trebuie formulate într-un mod pozitiv. Un mesaj pozitiv transmis într-un mod negativ va aduce întotdeauna rezultate negative.

În această goana actuală, în puținul timp pe care îl avem la dispoziție, tot tăiem câte ceva de pe lista noastră de „lucruri de făcut”. Oare cât de des eliminăm din această listă lucruri pe care le-am face împreună cu copiii noştri: o plimbare, un joc, cititul unei poveşti, statul de vorbă cu ei…?

Toţi copiii au nevoie să petreacă timp cu mama şi cu tata, un timp în care atenţia părinţilor să fie îndreptată exclusiv spre ei. Mare parte din comportamentul nedorit al copiilor are la bază încercarea de a sta cât mai mult cu părinții. Chiar şi atenţia negativă pare mai bună pentru ei decât lipsa de atenţie.

Important în timpul acordat copilului este faptul în sine de a face „ceva” împreună, de a fi împreună. Orice lucru poate deveni extraordinar dacă este făcut împreună. Putem să-i acordăm toată atenţia cuvenită aproape oriunde, dar cel mai hrănitor timp acordat va fi adesea cel de acasă, intervalul în care suntem doar cu copilul. Trebuie să ne găsim timp să fim doar cu el, şi asta nu este uşor, dar este esenţial. Într-o societate în care oamenii sunt tot mai mult spectatori şi nu p articipanţi, atenţia totală acordată de părinţi este mai mult decât foarte importantă.

Timpul acordat copiilor devine şi o ocazie minunată de a ni-i cunoaşte mai bine. Apropierea în diverse activităţi comune ne va oferi oportunitatea de a aborda în mod firesc în discuţiile cu ei problemele importante din viaţa lor. Prin împărtăşiri reciproce de gânduri şi sentimente îi învăţăm să comunice la acest nivel, fapt care le va fi de mare ajutor în viitoarele relaţii personale.

O cheie esenţială pentru a reuşi să le acordăm timp suficient copiilor este planificarea acestui timp acordat: în jurul orelor de masă, al momentelor de dinainte de culcare. Atunci când ne petrecem timpul cu copiii noştri, practic creăm amintiri care vor dura o viaţă întreagă, care îi vor face să se gândească întotdeauna cu plăcere la perioada când erau împreună cu noi.

Te invit și pe tine să meditezi asupra a ceea ce înseamnă pentru tine să fii parinte, nu un părinte mai bun ca cei din jur, nu un părinte perfect, nu un părinte la înalțimea așteptărilor celorlalți, ci un părinte suficient de bun, care să se simta bine în propria piele, să fi făcut tot ceea ce ține de el și să se bucure în relația cu copilul său!