Donează

Alături de tine, ajutăm copii cu autism și familiile lor!

Ne bucurăm zi de zi de progresul lor și doar cu generozitatea ta, le putem oferi activități de terapie, servicii de socializare și consiliere și suport pentru părinți. Fiecare donație îi ajută pe cei mici să fie din ce în ce mai bine. Te rugăm, donează aici:

Află poveștile lor!

1. Răzvan e băiat mare!
Răzvan are astăzi în mâini o carte de identitate. Are 14 ani și toată lumea îi spune că acum este ”băiat mare”, dar noi credem că are un suflet și mai mare.  Când avea 8 ani părinții l-au adus la ”Bună Ziua Copii din România” pentru că în altă parte depășea vârsta maximă pentru a putea continua terapia de care avea mare nevoie și pe care o începuse de la 2 ani alături de fratele lui geamăn. Pășea atunci în centrul nostru foarte agitat, urca pe masa la care ar fi trebuit să lucreze iar modul în care comunica, cu țipete și râs necontrolat, îndepărta copiii din jurul lui. 
Răzvan, desi trebuie să ducă o luptă mai aprigă cu această tulburare, a reușit să devină un tânăr sensibil, atașat de oamenii importanți din viața lui, care respectă regulile și înțelege tot ceea ce este rugat să facă. Încearcă alături de terapeut să-și dezvolte limbajul și îndeplinește sarcinile trasate de acesta. O activitate din viața cotidiană a oricărui copil, pentru Răzvan poate fi un adevărată provocare, iar eforturile pe care acest copil cu suflet mare le face sunt inimaginabile. Împreună am reușit să mergem la stomatolog, exersăm răbdarea, ne așteptăm rândul și facem progrese fantastice  pe toate planurile.  Încă avem multe obstacole de depășit  dar nu ne dăm bătuți pentru că Răzvan  merită un loc al lui în lumea asta mare.
David are 10 ani și este pasionat de dinozauri. Avea 5 ani când ne-a pășit pragul pentru prima data, de mână cu mama, panicat că va rămâne fără ea într-un loc necunoscut. Mama îi promitea că îi cumpăra un dinozaur la fiecare ședință pentru a-l convinge să intre în sala de terapie. Pe atunci nu reușea decât să articuleze câteva silabe, plângea și nu înțelegea de ce nu-și poate face prieteni.  Ruga adesea, cu lacrimi în ochi, terapeutul să-i spună exact ce trebuie să spună unui copil sau cum să procedeze ca să-i poată deveni prieten.
Acum, după ani de terapie, David  merge la școală și luptă pentru a-și dezvolta abilități care să-l ajute pentru a face față unei clase întregi de colegi. El este acum ”băiat mare” cum îi place lui să spună, și  reușește să facă înmulțiri și împărțiri, să scrie și să citească. De multe ori am și râs împreună când ne povestea cum și-a spionat fratele când era la întâlnire sau cum a reușit să își învingă terapeutul la „sparge gheața” și astfel a devenit campionul ședinței. Parcursul lui a fost  unul anevoios, care a implicat  mult efort dar și multă bucurie trăite toate împreună pentru  că am fost și suntem o echipa care și-a unit forțele pentru a deveni campionii vieții și nu doar a ședinței pe care tocmai am avut-o.
Începând cu acest an Darius este școlar și este tare mândru pentru că a reușit să își facă noi prieteni. Încă are emoții atunci când este ora de educație fizică și trebuie să lucreze în echipă sau să-și folosească abilitățile de deprindere de viață independentă dar suntem siguri că va reuși să se adapteze acestui mediu nou. Darius avea 4 ani când a pășit timid în „Bună Ziua Copii din România”, fiind un copil extrem de retras, nu stabilea și nu menținea contactul vizual, limbajul și gândirea nu erau dezvoltate corespunzător vârstei pe care o avea.
Copilul a reușit să își depășească barierele și să se dezvolte așa frumos încât zâmbetul cu gropite pe care îl are ne motivează să luptăm pentru fiecare progres pe care îl face. Răspunde foarte frumos atunci când este întrebat,reușește să te îmbrățișeze și să îți spună la revedere iar abilitățile și achizițiile cognitive pe care le-a dobândit îl fac să fie special prin  răspunsurile și întrebările pe care și le pune.