Perioada în care am fost nevoiți să suspendăm terapiile cu copiii cu tulburări din spectrul autist a fost o perioadă destul de grea atât pentru copii și familiile lor, cât și pentru terapeuți, aceștia din urmă fiind îngrijorați de regresele pe care copiii le-ar putea înregistra in lipsa orelor de terapie.
Deși în toată această perioadă contactul terapeutilor cu copiii si familiile lor nu a fost întrerupt, (am păstrat legătura telefonic îndrumând părinții să continue terapia cu copiii lor), feedbackurile primite de la aceștia au fost destul de îngrijorătoare.
Asa că ne-am grabit să revenim la normal, atunci când a fost posibil, în condiții de siguranță; pe 25 mai am redeschis centrul și ne-am reluat activitatea, după ce ne-am pus la punct toate măsurile de prevenție și protecție, în contextul actualei pandemii: măști, viziere, soluții dezinfectante, mănuși, termometre etc.
Primele întâlniri ale colegelor noastre cu copiii au fost pline de bucurie si emoție. În cele ce urmează, vă prezentăm trăirile lor atunci când și-au revăzut copiii și familiile lor pentru prima data.
Dar, înainte de a le citi, vă invităm si pe dvs. să susțineți activitatea centrului nostru si să donați pentru continuarea activității acestuia. Acum avem nevoie de mai multe resurse: săptămânal consumăm câteva zeci de măști și mănuși și utilizăm mai multe produse igienico-sanitare menite să ofere protecție atât copiilor, cât și colegilor noștri.
Așadar, orice ajutor financiar (donează cu cardul prin PayPal https://www.bunaziuacopii.ro/doneaza/) sau material (prin donație de materiale de protecție) contează.
„Emoțiile ne-au cuprins cu o săptămână înainte de a revedea copiii, perioadă în care am dezinfectat și am curățat tot centrul pentru ca micuții să fie în siguranță.
Bucuria revederii a fost și mai mare, atât din partea noastră, cât și din partea copiilor și a părinților.
Copiii au fost niște eroi în tot acest timp, iar efectele pandemiei nu și-au pus amprentele foarte mult asupra lor. Din punct de vedere cognitiv, nu au întâmpinat dificultăți și au răspuns pozitiv la toate sarcinile pe care le-am făcut împreună. Și-au amintit recompensele sociale pe care le primeau (jocuri favorite) și locul unde se aflau și le solicitau după intervalul orar la care erau obișnuiți.
Din punct de vedere al comportamentului unii copii au devenit mai agitați și cu mai multe stereotipii, iar asupra limbajului deficitele s-au adâncit.
Dar împreună formăm o echipă și ne ambiționăm să depășim toate obstacolele pentru a aduce copiii înapoi pe drumul cel bun.” (Mirela Manea)
„Cu bucurie, cu nerăbdare, dar și cu puțină strângere de inimă am început terapiile cu copiii din programul nostru. Spun cu strângere de inimă pentru ca partea pesimistă din mine se aștepta ca minunații copii să aibă un regres mult mai mare, dar se pare că binele a triumfat iar regresele au fost destul de mici și doar la nivel comportamental și ce este și mai încurajator unii dintre ei au făcut progrese în ceea ce privește limbajul și achizițiile cognitive. Aici este și meritul părinților care în tot acest timp s-au străduit să lucreze cu copiii lor așa cum au știut ei mai bine. Mulți părinți au mărturisit că în această perioada au înțeles mai bine importanța terapiilor pe care copiii lor le realizau la centrul nostru. Sunt tare bucuroasă că micuții nu sunt reticenți atunci când mă văd cu masca la gură, dar recunosc că îmi este destul de greu să fac terapiile logopedice în condițiile date. Dar nu vreau ca acest lucru să mă descurajeze, ci mai degrabă să mă ambiționeze să găsesc soluții creative pentru a depăși toate impedimente. (Raluca Pascal)
„Emoțiile revederii m-au cuprins încă de când am anunțat părinții ca terapiile vor fi reluate. Eram nerăbdătoare să văd cum vor reacționa copiii după această pauză forțată. Statul în casă a fost o adevărată provocare atât pentru copii, cât și pentru părinți. Copiii și părinții au depus eforturi mult mai mari decât o făceau înainte și pentru acest lucru le spun un mare „BRAVO”. Unii copii au regrese, în special în ceea ce privește comportamentul, dar am fost plăcut surprinsă să văd și progrese la alți copii. De exemplu o fetiță m-a surprins chiar de la prima întâlnire pentru că repeta silabe după mine, lucru pe care nu îl făcea înainte. E un mic pas, dar important în parcurgerea acestui drum anevoios, presărat cu multe provocări, dar pe care, cu multă răbdare, sperăm să-l parcurgem cu bine. Sunt optimistă cu privire la evoluția fiecărui copil și sunt convinsă că dacă depunem efort atât noi, cât și părinții copiilor, aceștia din urmă vor putea dobândi abilități esențiale unei vieți independente.” (Andreea Pleșu)