Vrei ca prichindelul tău să fie corect, să fie empatic sau să manifeste compasiune cu cei din jurul său? Te gândeşti cum se va comporta sau cum va interacţiona cu ceilalţi copii? Sau deja ȋntâmpini dificultăţi?
Fii curajos! Este absolut normal să treci prin aceste situaţii pentru că ai un copil care creşte şi se dezvoltă ȋntr-o societate individualistă şi tot mai lipsită de umanitate.
Aceste ȋntrebări sunt fireşti pentru orice părinte care a crescut cu anumite valori şi conduite morale. Dar ce putem face pentru a le dezvolta moralitatea şi valorile umane copiilor noştri? Cum vor şti ei ce este bine sau ce este rău? Ce este drept sau nedrept?
Dezvoltarea moralităţii este un proces gradat care ȋncepe ȋn copilăria timpurie, atunci când ȋn jurul vârstei de 2 ani trăiesc sentimentul de a face bine sau rău, până ajung la vârsta adultă. Sigur a-i experimentat situaţia ȋn care copilul tău a tras furios şi plângând jucăria pe care altcineva a luat-o sau situaţia ȋn care copilul tău a stricat jucăria altui copil.
Aşa că acum este momentul să vorbeşti cu el. Fii tu un exemplu pentru el! Explică-i şi nu uita că puterea exemplului este mai importantă la vârsta aceasta decât vorbele. Nu recurge la critică, ci ȋnvaţă-l să ȋşi asume greşelile şi să nu facă celorlalţi ceea ce lui nu i-ar plăcea să i se facă.
Insuflă-i de mic valorile pe care le-ai ȋnvăţat şi tu de la părinţii şi bunicii tăi. Aminteşte-ţi cum bunica te ducea la biserică şi ȋţi spunea să ai compasiune faţă ce ceilalţi, să oferi celui care nu are şi celui care are nevoie de ajutor. Ȋţi recomand să fii mereu alături de el şi să-i ȋndrumi paşii ȋn devenirea lui ca om, un om cu valori şi principii care ȋi vor face viaţa mai frumoasă şi demnă.
Ȋnvaţă-l de mic ce este iubirea şi iertarea, puternice valori umane fără de care nu se poate defini ca om. Să ştie şi să se comporte cu afecţiune, să ofere şi să primească cu demnitate, să aprecieze sentimentele şi să ȋnţeleagă nevoile celorlalţi.
Dacă un copil i-a stricat o jucăria, ȋnvaţă-l să ierte, dacă un coleg a râs de el explică-i că alegerile care le fac ceilalţi nu trebuie să ȋl facă să reacţioneze cu aceeaşi monedă. Să nu se comporte după principiul,, ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte’’ dar nici să nu se lase călcat ȋn picioare, ci să aibă demnitate şi să ȋi arate că sunt şi alte metode prin care poate reacţiona la comportamentele aceluia. Atunci când iartă, de fapt el se eliberează de sentimentele negative şi astfel va putea merge mai departe.
De ceea, dragă părinte, tu ocupi locul central ȋn ceea ce privește dezvoltarea copilului tău. Interacţiunea copil-părinte are dublu sens, aceştia influenţându-se reciproc. Primordial este să discuţi cu copilul tău, ȋncurajează-l să fie responsabil şi explică-i ce este bine şi ce este rău. Laudă-l pentru ceea ce a făcut bine şi nu ȋl determina să ȋi fie ruşine de acţiunile lui pentru că ruşinea ȋi determină sentimentul că este o persoană rea şi fără valoare. Dacă a greşit, ajută-l să recunoască comportamentul nepotrivit, învață-l să-și asume greșeala și astfel în timp va reuși să-și corecteze comportamentul, responsabil și fără să se simtă umilit. Ruşinea ȋl determină să ascundă şi să scape de situaţia creată.
Dacă ȋl educi ȋntr-un spirit de corectitudine şi responsabilitate poţi influenţa pozitiv parcursul relaţional al copilului tău pe termen lung şi el ȋşi va crea şi dezvolta relaţii sociale positive.
Copiii care au o relaţie apropiată şi deschisă cu părinţii lor vor alege să aibă comportamente morale pentru că au ȋncredere ȋn ceea ce au fost ȋnvăţaţi de către aceştia, iar cei care nu sunt apropiaţi şi deschişi cu părinţii lor vor alege comportamentele pe care le vor, fără a fi ghidaţi de conştiinţa morală ci de faptul că nu vor fi prinşi.
Vorbim despre copii, moralitate, părinţi şi mediu pentru că ne dorim o societate sănătoasă ȋn care copiii noştri să se dezvolte armonios, să aibă o conduită corespunzătoare cu cei care intră ȋn contact, să fie empatici şi să interiorizeze standarde morale puternice. Nu trebuie să disciplinăm prichindeii prin ameninţări cu pedeapsa sau prin privarea de dragoste pentru că vor ajunge să creadă că sunt răi şi vor interioriza comportamentele pe care le văd la dvs.
Exemplu:
,, Maria merge la ziua prietenei sale. Aceasta ȋşi serbează ziua de naştere la un loc de joacă special amenajat pentru copii. Acolo se ȋntâlneşte cu mai mulţi prieteni. La un moment dat, Maria şi Ioana vor să se plimbe cu aceeaşi motocicletă, dar pentru că Ioana a ajuns prima, aceasta se plimbă cu ea dar refuză să o lase şi pe Maria să se dea cu ea.
Mama Ioanei intervine ȋn situaţia creată dar fata nu doreşte să o lase şi pe Maria, ȋncepe să plângă şi să dea din picoare.
Ioana:- Nu, nu vreau ( prinde lacrimi şi suspine), este a mea.
Mama Ioanei:- Ia vezi! Poate ȋţi dau şi una! Ȋi dai şi Mariei motocicleta o tură pentru că nu este a ta ( ȋncruntată, cu un ton necorespunzător şi cu mâna ridicată spre ea).
Ioana: Nuuu, nu vreau!
Maria: Lasă Ioana, când nu mai vrei să te dai cu ea, atunci o să mă dau şi eu.
Mama Ioanei: O vezi pe Maria, ea ȋnţelege’’.
Mama Mariei se duce la ea, o ȋmbrăţişează şi ȋi spune că a procedat foarte bine pentru că Ioana este mai mica şi ea va avea timp suficient.
Ȋn acest exemplu mama Ioanei i-a oferit un feedback negativ fetiţei, nu i-a explicat de ce trebuie să se plimbe Maria cu ea şi de ce nu este a ei. Văzând că fata nu doreşte să ofere motocicleta Mariei, mama a preferat să folosească violenţa verbală, ţipând la ea şi neconştientizând faptul că fetiţa nu va ȋnvăţa o conduită morală cu forţa şi nu va ȋnvăţa aşa să ȋmpartă jucăriile cu alţi copii şi nici să vorbească şi să se comporte frumos cu ei.
Psiholog,
Manea Mirela
Bibliografie
- Kohlberg L., Dezvoltarea caracterului şi concepţiei morale la copil, în: „Psihologia procesului educaţional”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1976.
- Piaget J., Judecata morală la copil, Editura Cartier, Chişinău, 2012, traducere ȋn română de Dan Răutu.