Dragi părinţi, copiii dumneavoastră au ȋnceput de ceva timp şcoala şi ȋncă vă confruntaţi cu refuzul din partea lor de a merge la şcoală? Vă pot spune că aceştia reacţionează ȋn această manieră pentru că ȋn comparaţie cu fricile, care sunt fireşti în viaţa copilului, fobia şcolară este o formă specifică a fobiei copilului şi apare în primii ani de şcoală sau chiar după primele săptămâni de la începerea cursurilor. Fobia şcolară presupune frica persistentă şi marcată de situaţiile şcolare sau de performanţă în care poate surveni o punere în dificultate. Expunerea la situaţia şcolară sau de performanţă provoacă aproape în mod constant un răspuns anxios imediat. Fobia şcolară se aseamănă mult cu refuzul şcolar.
Micul şcolar se trezeşte dimineaţa îngrijorat, neliniştit, palid, începe să acuze dureri abdominale, merge de mai multe ori la baie; uneori tremură şi transpiră şi priveşte anxios în jur. Este hrănit şi îmbrăcat mai mult împotriva voinţei sale, de către mama dornică să-şi ducă copilul la şcoală; în ciuda protestelor copilului şi a durerilor de cap şi de stomac pe care le acuză. Acolo, şcolarul cel mic stă „ca pe ghimpi”, nu se simte bine, anxietatea creşte şi de cele mai multe ori se întoarce acasă. Uneori, manifestările pot fi mai puţin intense şi se resimt treptat în timp, alteori intensitatea, frecvenţa şi persistenţa lor determină solicitarea consultului de specialitate.
Fobiile se datorează parţial factorilor genetici şi parţial experienţei traumatizante a vieţii timpurii a individului.
Familia este principala sursă de tensiune. Modelele parentale greşite, aşteptările exagerate de la copii şi continua presiune faţă de aceştia pentru a realiza un standard nerealist şi un criticism exagerat. Insuficienta pregătire emoţională a copilului şi experienţele personale traumatice ( ridiculizare şi alte forme de hărţuire emoţională, bătaie, aşa numitul fenomen care ia amploare ȋn şcoală numit bullying), teama de a fi departe de părinţii lui (anxietatea de separare); teama de a nu lua microbi de la şcoală; teama de a fi ȋn preajma altor copii (anxietatea socială).
Exemplu:
,, Sofi va ȋncepe şcoala ȋn curând. Mama o pregăteşte ca ȋn fiecare an şi discută cu ea despre cum va fi anul acesta şi despre ce are ea de făcut. Cu o seară ȋnainte de a ȋncepe cursurile au pregătit ȋmpreună ghiozdanul şi i-a reamintit faptul că ea va fi cea mai deşteaptă fetiţă din clasă şi că va lua notele cele mai mari.
Sofi este emoţionată şi toată seară nu a putut dormi. Prima zi a fost plină de ȋncărcătură emoţională şi plină de zâmbete la revederea colegilor. Primele zile au fost de acomodare şi fără prea multe evenimente.
Săptămâna următoare va ȋncepe cu câteva lucrări de evaluare. Fetiţa este ȋngrijorată pentru că mama ȋi aminteşte mereu că va fi cea mai bună şi că doamna ȋnvăţătoare o va lăuda ȋn clasă aşa cum a făcut de fiecare dată. Lucrările coincid cu momentele ȋn care Florin, un coleg de clasă, ȋncepe să o şicaneze şi să o deranjeze.
Presiunea ȋşi spune cuvântul, iar marţi Sofi acuză dureri abdominale şi vărsături. Mama se ȋngrijorează, mai ales, ştiind că are lucrare, discută cu doamna ȋnvăţătoare şi o ȋnvoieşte pentru a rămâne acasă cu bunica.
Următoarea zi starea de sănătate a Sofiei este aceeaşi, iar mama o duce la spital. Acolo, analizele medicale sunt bune, iar fata nu are nicio afecţiune conform acestora.
Mama ȋşi dă seama că ceva se ȋntâmplă la şcoală şi discuta din nou cu doamna ȋnvăţătoare care o sfătuieşte să meargă cu fetiţa la psihologul şcolar. Mergând la acesta mama realizează câtă presiune a pus pe fetiţă şi ce standarde ȋnalte i-a pus.
După câteva şedinţe Sofi este bine şi mama a ȋnţeles că fetiţa va ȋnvăţa indiferent de standardele pe care ea le impune.’’
Fobia şcolară apare mai ales la preadolescenţi sau poate continua un fenomen similar apărut încă din copilărie (atribuit anxietăţii de separare dar şi unor insuccese şcolare).
Pentru a ajuta copii ȋn tratarea fobiei şcolare părinţii ar trebui să le asculte atent şi cu răbdare îngrijorările şi temerile lor legate de mersul la şcoală. Părinţii trebuie să ȋnţeleagă că fiecare copil funcţionează ȋn ritmul lui; că tuturor ne este frica câteodată; iar critica şi cearta nu ne ajută să ne scădem frica.
Recomandările în vederea tratamentului pot include terapie comportamentală cognitivă individuală pentru copil, terapie familială şi consultarea şcolii unde învaţă copilul (învăţător, psihologul şcolii).
Aşă că, ascultă copilul şi ajută-l să se integreze corespunzător ȋn colectivitate. Fii un părinte responsabil!
Psiholog,
Manea Mirela
Bibliografie:
- Adler, A. ( 1995), Psihologia şcolarului greu educabil, Editura IRI
- Mircea, T. ( 1999), Psihologia şi psihopatologia dezvoltării copilului mic, Editura Augusta
- https://adaa.org/living-with-anxiety/children/school-refusal
- http://www.nasponline.org/families/schoolrefusal.pdf